TEIUL- Tilia cordata

MIHAI EMINESCU
"Pătrunză talanga
Al serii rece vânt,
Deasupră-mi teiul sfânt
Să-și scuture creanga." 

Teiul (Tilia cordata)- ARBORELE ÎNDRĂGOSTIŢILOR (sau teiul paduret )face parte din familia Tiliaceae si este originar din Europa si Asia. Este un arbore cu inaltimea de 25 m si coroana mare si deasa. Are frunze lungi si petiolate, rotunde, cu varfurile ascutite si nervuri proeminente pe partea inferioara. Florile sunt in numar de 2-12, de culoare alba-galbuie, parfumate, prinse de un peduncul, cu o bractee alungita de culoare verde-deschisa. Fiecare floare are cate cinci sepale (care in timpul infloririi cad), cinci petale, mai multe stamine si un ovar rotund. Fructul seamana cu o nuca mica de forma ovala sau sferica. Teiul infloreste in perioada iunie-iulie. Apare in padurile de la campie, deal, dar si in apropierea zonelor muntoase.

Compozitia Mirosul placut al florilor de tei se datoreaza prezentei farnesolului, alcool sescviterpenic aciclic. In florile de tei au fost puse in evidenta o serie de flavonozide derivind de la cvercetol si kempferol si care explica unele din proprietatile farmacodinamice ale produsului. Intre acestea, tilirozida este 3-(p-cumaroil)-glucozida kemferolului. In afara de substantele descrise, in florile de tei se gasesc si zaharoza, taninuri galice si catehice (acidprotocatehic si elagic) cantitati reduse de fraxozida si esculozida, o saponina nehemolitica care este un produs triterpenic identic cu taraxerolul, denumit tiliadina si alaturi de acesta acetatul de b-amirenol.

Actiune farmacodinamica, 

indicatiiInflorescentele datorita uleiului volatil au actiune neurosedativa si antispastica; datorita mucilagiilor reduc inflamatiile  cailor respiratorii. Datorita acestor proprietati florile de tei sunt utilizate ca sedative nervoase, in insomnii si ca  expectorant in bronsite. Actiunea sedativa poate fi utilizate si la copii mici sub forma de bai cu flori de tei. Intra in compozitia ceaiului calmant, ceaiului calmant impotriva tulburarilor cardiac, ceaiul pectoral 2, in ceaiul sedativ si sudorific, la prepararea apei de tei si in compozitia unor preparate magistrale. Diuretic , aduce fertilitate şi bucuria de a trăi. Asociat cu musetelul si menta, ceaiul de tei usureaza digestia si tonifica mucoasa gastrica.  Consumat in mod regulat, ceaiul de tei, va prelungi durata vietii, iar starea de sanatate va fi una excelenta. 

Sunt cunoscute trei specii medicinale de tei:

Teiul mare – Este primul care infloreste, in luna iunie. Are mugurii acoperiti cu 3 solzi fara luciu, dar cu perisori, frunzele sunt de culoare verde-deschisa, inlorescenta are 2-3 flori, cu cate 5 petale fiecare.

Teiul rosu – Infloreste la cca. 15 zile dupa teiul mare. Are mugurii acoperiti cu 2 solzi luciosi, fara parisori, frunzele sunt verzi, pe partea inferioara prezinta perisori ruginii, inflorescenta are 5-10 flori cu cate 5 petale fiecare.

Teiul argintiu – Infloreste ultimul, in luna iulie. Are mugurii acoperiti cu 2 solzi fara luciu, frunzele sunt albe-cenusii-deschise, pe partea inferioara prezinta perisori, inflorescenta este alcatuita din 5-10 flori, bracteea are perisori, florile au cate 5 petale mari si mai multe mici.
Mireasma florilor de tei aduce pace-n suflet, corespunzător planetei VENUS.

Recoltarea plantei:

Florile de tei se culeg impreuna cu bracteea insotitoare in momentul cand sunt inflorite si doar foarte putini boboci inca nu s-au deschis. In general nu se culeg florile trecute, cu petale cazute sau ofilite, sau cele cu boboci. Recoltarea se face pe timp uscat, dimineata, dupa ce stropii de roua s-au evaporat. Daca se culeg flori umede sau partial umede, acestea pe timpul transportului sau chiar in timpul uscarii se vor innegri la culoare. De la teiul argintiu se pot culege florile cu sau fara bractee. Separarea florilor se face imediat ce au fost culese, nu dupa uscare. Nu este indicat sa se foloseasca saci pentru transport pentru ca are loc brunificarea plantei. Cel mai bine este sa se utilizeze cosurile din nuiele.

Pentru uscare, florile de tei se asaza in strat subtire, in locuri bine aerisite. Dupa uscare florile trebuie tinute in camere intunecoase si uscate, pentru ca lumina si umiditatea contribuie la degradarea lor. Din 4 kg de flori de tei abia culese se obtine 1 kg de produs uscat. Florile uscate au o culoare galbena, cu bractee verzui-galbui, parfum aromat, placut si gust dulceag. Praful de tei provoaca stranut sau tuse.

Preparate din flori de tei:

Infuzia de tei – Se pun doua linguri de flori maruntite la o cana de apa fierbinte si se infuzeaza 15 minute. Apoi se filtreaza si se consuma fierbinte.

Pulberea de tei – Planta uscata se macina si se cerne eventul prin sita. O lingurita de pulbere se tine sub limba o perioada de cateva minute, apoi se inghite cu putina apa.

Tinctura – Intr-un borcan se pune pe jumatate flori de tei si restul alcool de 40 grade. Se lasa la macerat o saptamana, apoi se filtreaza si se patreaza in sticlute inchise la culoare.

Bai – La 4 litri de apa calduta se pun doua maini de flori de tei si se lasa la muiat 12 ore. Apoi se separa lichidul, iar planta ramasa se fierbe intr-un litru de apa fierbinte timp de 10 minute. La final, ambele lichide se pun in apa de baie. Aceste bai terapeutice sunt recomandate seara pentru ca au efect calmant, actioneaza ca un somnifer.

Utilizarea teiului:

• Raceala, gripa, tusea – Sunt recomandate ceaiurile de flori de tei (se foloseste si bracteea) deoarece au actiune sudorifica si emolienta.
• Insomnie – Ceaiurile de tei au un bun efect calmant.
• Hipertensiune arteriala – Teiul are efect vasodilatator, calmeaza sistemul nervos central.
• Elimina toxinele si surplusul de apa din organism - Aceasta planta are proprietati depurative.
• Dureri de cap, migrene – Ceaiul de tei are proprietati analgezice si sedative foarte bune.
• Anxietate – Este recomandata pulberea de tei, cate 2 g de trei ori pe zi. Se face o cura de o luna si jumatate, apoi 14 zile pauza. Teiul diminueaza starile de anxietate si hiperexcibilitate.
• Menopauza – Este indicata tinctura de tei. Se ia la pranz dar si seara cate 50 picaturi/ zi, o perioada de doua luni. Aceasta cura ajuta la eliminarea starilor anxioase, de iritabilitate, insomnie, hipertensiune care sunt asociate menopauzei.
• Gastrita – Arsurile gastrice sunt ameliorate cu ajutorul pulberii de tei. Este indicata o lingurita mica de pulbere, inainte de masa, de trei ori pe zi. De asemenea foarte eficient este si ceaiul de tei simplu, neindulcit. Poate fi asociat si cu lemn dulce, pentru o mai buna eficienta.
• Colici abdominale – Sunt indicate infuziile de flori de tei, cate o cana de trei ori pe zi, precum si compresele cu infuzie concentrata de tei (20 g la un pahar cu apa fierbinte) aplicate pe abdomen.
• Artrita – Infuzia de tei amelioreaza durerile articulare si reduce inflamatia. Se recomanda cate o cana de infuzie inainte de masa.
• Hepatita de tip B sau de tip C - Ceaiul de tei argintiu are proprietati hepatoprotectoare. Se bea in fiecare zi, cate o cana de infunzie inainte de masa, o perioada de o luna, se face pauza o luna si apoi se reia tratamentul.
• Tenul iritat – Se aplica pe fata comprese reci cu infuzie realizata din doua lingurite flori de tei si o lingurita flori de musetel, la o cana cu apa fierbinte.
• Riduri – Decoctul de flori de tei este folosit drept lotiune tonica pentru catifelarea tenului si ameliorarea ridurilor.
• Cearcanele – Pot fi estompate prin aplicarea de comprese cu infuzie de flori de tei, care se tin dimineata sau seara, timp de 15 minute.
Teiul impresioneaza prin inaltimea si parfumul florilor, este intalnit pe marginea aleilor si in parcuri, poate trai si 1 000 de ani. 
In vremuri stravechi, oamenii credeau ca teiul ofera protectie impotriva trasnetelor si duhurilor rele.