sâmbătă, 16 iulie 2011

REPRIMAREA emotiilor

              „Registrele fiintei - scrie LIICEANU - se determina in raport cu conceptul de limita: animalitatea reprezinta limita care nu se cunoaste pe sine; supraumanul este consecinta care nu cunoaste limita; omul singur reprezinta simultan limita si constiinta de sine a limitei Tragicul trebuie cautat in intalnirea unei fiinte constiente finite cu propria sa finitudine perceputa ca limita."


REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni, un act de revoltă etc. – Din fr. réprimer. 
       
 Sentimentele noastre sunt adevarate flori in gradina sufletului nostru. Ele nu pot fi controlate sau tinute din scurt ca niste copii sau animalute. Ele se nasc si infloresc sau se usuca cand sunt abia muguri. Ele ne fac sa fim cine suntem, pentru ca ele se manifesta destul de evident, in cadrul relatiilor dintre parteneri, dintre mama si copil sau tata si copil. Se nasc din energii, pozitive sau negative, si este necesar sa le cunoastem. Reprimarea lor nu poate duce decat la imbolnavirea trupului, a psihicului si a relatiilor.
                     De fiecare data cand ne spunem fraze de genul „ Sunt prea obosit acum ", „Lasa, ca poate n-am inteles eu bine", „Toata lumea se confrunta cu probleme de genul asta..." reprimam, de fapt, (ADICA REFUZAM SA LE ACCEPTAM SI EXPRIMAM) niste sentimente prea dureroase pentru a le suporta si accepta.  Uneori, ne reprimam sentimentele fara sa ne dam seama. Daca ne spunem lucruri precum:
“Oricum, nu merita cu adevarat.”, “Toata lumea are problemele astea, asa incat sa o lasam balta.”, inseamna ca am apelat la reprimare ca forma de protectie falsa in fata provocarilor emotionale.  Asa suna SCUZELE noastre, pe care le rostim sau nu, de a ne confrunta cu propriile probleme emotionale. Suntem intr-o stare de reprimare atunci cand ne pierdem pasiunea si vioiciunea fata de o anumita relatie sau fata de viata, in general. In incercarea de a reprima durerea, vom ajunge sa reprimam si bucuria si dorinta de viata.
Reprimarea este foarte periculoasa, mai ales in viata de cuplu, deoarece in acest stadiu ne putem induce singuri in eroare crezand ca relatia noastra este in regula, cand de fapt se afla in pericol. Un cuplu aflat in acest stadiu poate sa para ca este multumit. Am putea chiar sa le invidiem relatia, pana intr-o zi cand o sa aflam ca s-au despartit. Ei si-au reprimat toate sentimentele neplacute si au sfarsit prin a-si ucide relatia. De exemplu daca am acumulat mai multa furie impotriva tatalui nostru din copilarie, am putea deveni furiosi si avea probleme cu toate figurile autoritatii: seful, politistii, guvernul etc. Daca simtim dureri nerezolvate in urma unei despartiri, ne-am putea trezi ca devenim melancolici cand nu merg bine cele mai marunte lucruri. Daca ne-am suprimat sentimente de vina cand am facut ceva ce a ranit pe cineva, am putea simti mereu ca oamenii ne urmaresc, sau ne-am putea simti criticati si atacati de fiecare data cand partenerul sau un prieten face cel mai mic comentariu la adresa noastra.
                  
In general REPRIMAM sentimente negative: FRICA , ANXIETATEA, MANIE, DURERE sau TRISTETE. Fiecare din aceste sentimente incearca sa ne spuna ceva. De aceea nu este deloc indicat sa recurgem la tot felul de mecanisme sau mijloace de a ne inabusi sentimentele. Cel mai bun lucru pe care il putem face e sa le ascultam, sa le lasam sa ne „traverseze". Numai asa le putem decodifica. Daca simtim durere, tristete sau anxietate inseamna ca ceva nu e in regula in prezent, in situatia de fata cu noi: nu primim ceea ce avem nevoie. Daca simtim FRICA, s-ar putea sa fie provocata de teama de durere, esec, pierdere sau abandon. Problema cea mai grava cu reprimarea sentimentelor este ca fugind de sentimentele negative, vom ajunge sa „fugim" si de cele pozitive, cum ar fi bucuria, dorinta de viata, comuniunea cu celalalt, impartasirea pasiunii si afectiunii in cuplu etc.A ne trai viata in reprimare este o strategie nesanatoasa si din punct de vedere fizic. Cand ne ingropam cele mai adanci sperante, visuri si dorinte, dam nastere unor incordari mari care isi vor lua tributul din starea noastra de sanatate. Corpul nostru stie intotdeauna ce gandim si ce simtim si mai devreme sau mai tarziu va oglindi prin starea lui de sanatate calitatea vietii emotionale pe care am avut-o.
Una din cele mai mari probleme ale societatii actuale este faptul ca foarte multi oameni traiesc intr-o stare de permanenta reprimare emotionala. Iar acest lucru se aplica tuturor relatiilor noastre – de cuplu, cu copiii, cu parintii, cu seful, cu prietenii, etc.  Toate sentimentele reprimate se „ingramadesc" in corpul nostru, si acesta le va exprima mai devreme sau mai tarziu, sub forma de boli (somatizare) . Putem, de exemplu, sa ne simtim tot mai des amortiti si fara chef de viata. Sau putem ajunge sa reactionam exagerat fata de anumite persoane din cauza sentimentelor de durere sau de bucurie pe care le-am reprimat in trecut. Ceea ce poate da nastere usor la relatii conflictuale. Reprimarea este foarte periculoasa mai ales atunci cand cel care reprima este implicat in una sau mai multe relatii umane. Persoana care reprima va fi condusa in actiunile sale de niste forte ascunse, pe care nu le cunoaste si carora nu le poate sta impotriva, pentru ca ACESTEA TREBUIE SA IASA CUMVA AFARA. Fortele irationale ne vor impiedica sa ne dezvoltam emotional si spiritual, la intreaga noastra capacitate. Ele ne vor guverna alegerile in materie de parteneri si partenere in cadrul relatiilor amoroase. Ghidati insa de aceste puteri care ne stapanesc si ne inrobesc, vom alege persoane total neadecvate cu care nu vom putea intemeia decat relatii distructive.
              Din afara, un cuplu in care partenerii isi reprima sentimentele poate parea in regula, cand de fapt cei doi se afla intr-un real pericol. Dovada cea mai clara o reprezinta desele conflicte, care probabil sunt „scuzate" prin fraze de genul: „orice cuplu sanatos are conflicte, asta nu inseamna ca nu ne iubim". Iubirea aceasta a unor cupluri este extrem de bolnavicioasa si nu se cheama deloc iubire. Ei au devenit pur si simplu dependenti unul de celalalt, reprimandu-si permanent toate emotiile neplacute si inabusind astfel toate sentimentele de bucurie si dragoste ce s-ar fi putut naste. 
Cum sa nu mai reprimam?
 1. Cel mai bun lucru pe care il putem face atunci cand descoperim ca avem tendinta de a ne reprima sentimentele este sa recunoastem ca avem o problema. 
2. Apoi e necesar sa recunoastem de fiecare data in momentul in care simtim nevoia sa reprimam, ca ne simtim inconfortabil. 
3. Avem nevoie de un timp pentru a analiza ce anume ne face sa ne simtim inconfortabil, nefericititi, iritati, suparati in momentul/situatia respectiv/a.
 4. E bine sa punem pe hartie toate posibilitatile, pana cand simtim mai multa tensiune atunci cand ne gandim la una dintre ele. Astfel putem descoperi ce anume ne-a suparat si sentimentul pe care l-am avut. De obicei ceea ce ne face sa reprimam sentimente este nevoia de comuniune si dragoste care ne-a fost ranita. E imperios necesar sa intelegem ce anume ne dorim noi de la aceasta situatie si de la aceasta relatie. Abia apoi PUTEM EXPRIMA FATA DE PERSOANA RESPECTIVA SENTIMENTELE NOASTRE. Daca tinem foarte mult la persoana care ne-a ranit si „ne-a facut" sa ne reprimam un anumit sentiment, de manie de exemplu, am putea sa ii spunem de exemplu ca ne face sa ne simtim furiosi „atunci cand..." si ca am vrea sa rezolvam aceasta nevoie pentru ca il iubim..    

1.Marturiseste-ti ca te simti inconfortabil emotional si ca vrei sa faci ceva in aceasta privinta.

2. Pune-ti intrebarea: ‘Daca as fi suparat, despre ce ar putea fi vorba” ? Analizeaza toate posibilitatile pana cand iti una dintre ele ti se pare plauzibila si creeaza mai multa tensiune cand te gandesti la ea. Aceasta este ceea ce te supara cu adevarat.
3. Exploreaza toate sentimentele tale referitoare la chestiunea in cauza. Ce simti referitor la problema respectiva? Conform studiilor psihologice, se pare ca ne putem situa pe unul din cele cinci nivele emotionale in raport cu o problema: furie, durere, teama, remuscare si dragoste. Cand cineva te supara, simti o emotie dominanta, care face parte din primele patru enumerate. Aceste emotii se construiesc una peste alta, in straturi. In miezul tuturor acestor straturi se afla esenta emotiilor umane: dragostea si nevoia de conectare si intimitate.
         
4. Apoi, pune-ti intrebarea: Ce vreau cu adevarat in aceasta situatie?

5. Exprima concluziile tale si ceea ce iti doresti persoanei pe care esti suparat si asigura-te ca accentuezi dragostea si grija care sunt la radacina supararii tale.
Sentimentele noastre sunt un dar. Ele nu sunt niste copii neastamparati care au nevoie de disciplina sau trebuie tinuti in frau. Sunt o binecuvantare pentru noi, pentru ca ne pun la curent cu ceea ce avem nevoie pentru sanatatea noastra emotionala

        Daca simtim insa ca nu putem exprima calm aceste sentimente, fara sa ne exprimam si energia distructiva care le-a insotit, cel mai bine ar fi sa le exprimam in alte moduri. Am putea sa tinem un jurnal zilnic de exemplu in care sa ne analizam sentimentele pe care le-am simtit peste zi. Putem nota si lucruri cum ar fi ce am fi vrut sa facem si n-am facut, ce am fi vrut sa spunem si n-am spus, cum ne-am simtit intr-o anumita situatie si ce-am fi putut face sa ne simti mai bine etc.  E recomandat chiar sa vizitam un psiholog si eventual, sa incepem cateva sedinte de psihoterapie. Ne pot ajuta enorm la cunoasterea sinelui nostru adevarat si ne pot imbunatati sanatatea emotionala si psihica, de care tine si sanatatea relatiilor noastre.                       

 Ce incearca sentimentele tale sa iti spuna?
Iata o decodificare a sentimentelor pe care ai putea sa le simti pe parcursul unei zile:
MANIA: Nu iti place ceva ce ti se intampla. Trebuie sa parcurgi cativa pasi pentru a schimba asta.
DUREREA sau TRISTETEA: Nu primesti ceva ce ai nevoie sau iti doresti.Trebuie sa ceri sau sa mergi sa iti iei tu insuti.
FRICA: Te temi de esec, pierdere sau durere.Trebuie sa iti faci socoteala daca aceste lucruri sunt cu adevarat de speriat.
REMUSCARE sau REGRET: Te simti raspunzator pentru cauzarea unui rezultat nedorit sau o circumstanta, pentru tine sau altcineva.
Solutie: in loc sa incerci sa iti controlezi un astfel de sentiment negativ, invata sa le asculti si sa vezi ce poti face pentru a-l transforma in echivalentul sau pozitiv.
Efectele secundare ale reprimarii sentimentelor:
• Poti deveni amortit, incapabil sa experimentezi emotii pozitive ca dragostea sau pasiunea
• Poti reactiona exagerat fata de persoane sau evenimente actuale, datorita sentimentelor reprimate din trecut
• Prin simptome fizice si boli,corpul tau poate exprima tensiuni datorate sentimentelor reprimate.


Te simti apatic fata de majoritatea lucrurilor?
Te simti adesea plictisit de viata si modul de a trai?
Esti dezinteresat sa inveti lucruri noi sau sa ai experiente noi?
Te simti uneori mort sau golit pe dinauntru?
Iti este dificil sa simti pasiune cu si pentru partenerul tau?
Daca ai raspuns afirmativ la unele din aceste intrebari, probabil ca ai devenit amortit emotional datorita reprimarii sentimentelor. Nu esti singur. Multi oameni isi traiesc intreaga existenta ca niste martori lipsiti de pasiune ai procesului vietii, lipsiti de multe bucurii pe care viata le poate oferi.
Reactionezi exagerat?
Ai tendinta sa iti pierzi cumpatul pentru lucruri marunte?
Plangi frecvent pentru tensiunile si evenimentele zilnice?
Devii foarte irizat la cozile lungi, asteptand in restaurant sau la greselile altora?
Simti ca ceilalti te inteapa sau te ataca?
Daca ai raspuns afirmativ la cateva din aceste intrebari, probabil ca reactionezi exagerat fata de oamenii sau circumstantele din viata ta, din cauza sentimentelor acumulate.
Daca simti o furie acumulata fata de tatal tau, ai putea sa devii furios pe toate figurile autoritate: seful tau, politistii, guvernul etc. daca simti dureri si tristeti nerezolvate ca urmare a unui divort, te-ai putea trezi ca devii melancolic atunci cand mici lucruri merg prost. Daca ti-ai suprimat sentimente de vina intr-o vreme cand ai facut ceva ce a ranit pe cineva, ai putea simti mereu ca oamenii te urmaresc, sau ai putea simti ca esti criticat si atacat cand partenerul face cel mai mic comentariu la adresa ta.
Asadar, sa lasam in urma noastra ranile adanci ale reprimarii, sa alegem sa ne exprimam durerile si tristetea la momentul potrivit, fata de persoanele potrivite. Ne vom face un bine noua insine ne vom simti bine in “pielea noastra”, si automat va creste si sentimentul de incredere in sine. 
"Viata trebuie traita asa cum este, pentru ca ni s-a dat fara sa o cerem si ni se va lua fara sa fim intrebati"
"Esteticul impune cu necesitate iluzia formei, a invelisului plastic, limitativ, opera de arta fiind simultan atat dionisiaca (prin jocul unei poiesis universale), cat si apolinica: „Unul-Primordial este asadar marele Demiurg, iar «sanul naturii» este Atelierul Lumii. Omul este forma desavarsita faurita in acest Atelier, si prin el Vointa isi sarbatoreste eliberarea suprema", oamenii nefiind diferentiati prin talent, originalitate sau aptitudini pragmatice, ci prin cantitatea de fond originar pe care o contin."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu