sâmbătă, 26 martie 2011

La inceput a fost SEMNUL

1. SEMN, semne, s.n. 1. Tot ceea ce arată, ceea ce indică ceva. ◊ Loc. adv. Pe semne = după cât se pare, după cât se vede; probabil. ♦ Manifestare exterioară a unui fenomen care permite să se presupună sau să se precizeze natura lui
5. SEMN s. 1. indicator, jalon, reper. (Ca ~ este un stâlp de piatră.) 2. (reg.) zăloagă. (~ de carte.) 3. marcă. (~ distinctiv aplicat pe un obiect.) 4. semn grafic = caracter


In lingvistică, un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înţeles. El poate să fie compus din unul sau mai multe morfeme. În mod obişnuit, un cuvânt se compune dintr-o parte de bază, numită rădăcină, la care se pot ataşa afixe. Cuvintele se combină în expresii, propoziţii şi fraze.
Definiţia precisă a termenului depinde de limba avută în vedere, iar limitele dintre cuvintele unui enunţ nu sunt întodeauna clare. Dacă de exemplu limbile care se scriu cu litere din alfabetul latin lasă spaţii între cuvinte, iar în alte limbi există simboluri delimitatoare speciale, există limbi scrise într-un şir continuu, fără nici o indicaţie de separare în cuvinte.
Cuvinte precum desendesenuldeseneledesenului, derivate prin inflexionare nu se consideră a fi cuvinte diferite, ci numai varietăţi morfologice ale unuia şi aceluiaşi cuvânt. Acest concept se aplică şi în limbile aglutinative, şi dă naştere la cuvinte lungi, compuse din numeroase morfeme, care traduse în româneşte necesită mai multe cuvinte independente. De exemplu, în limba japoneză cuvântul 行きたくなかった ikitakunakatta se compune din verbul 行く iku (a merge) la care se ataşează trei morfeme dependente, şi înseamnă „nu a vrut să meargă”, dând în limba română o expresie de mai multe cuvinte.
Există mai multe metode de a găsi limitele între cuvinte:
  • pauza potenţială — unui vorbitor i se cere să pronunţe o propoziţie lent, lăsând pauze. El va tinde să plaseze pauzele la limitele dintre cuvinte. Această metodă funcţionează în general bine, dar se poate întâmpla ca unele cuvinte polisilabice să fie despărţite în segmente care nu au un înţeles propriu.
  • indivizibilitate — unui vorbitor i se cere să pronunţe o propoziţie şi apoi să spună aceeaşi propoziţie introducând cuvinte suplimentare în cât mai multe locuri. De exemplu, propoziţia „Locuiesc în acest sat de zece ani” poate să devină „Locuiesc cu ai mei în acest mic sat de zece sau unsprezece ani”, unde cuvintele noi tind să fie introduse între cuvintele propoziţiei iniţiale. Această metodă se confruntă cu situaţiile în care, ca de exemplu în limba germană, cuvintele noi se introduc întrepărţi ale unui cuvânt.
  • forme libere minime — acest concept defineşte cuvântul ca fiind cea mai mică unitate de vorbire care, izolată, poate comunica un înţeles. Totuşi, conform acestei definiţii, unele prepoziţii, articole etc., nu pot fi considerate cuvinte.
  • limite fonetice — în anumite limbi accentul sau armonia vocalică depind de limitele dintre cuvinte. Această regulă se poate însă aplica numai la aceste limbi, şi nici acolo sistematic.
  • unităţi semantice — similar metodei bazate pe formele libere minime, această metodă desparte propoziţiile în părţile cele mai mici care au sens. Şi această regulă are limitele ei, mai ales în privinţa particulelor care au mai mult un rol morfologic decât semantic, sau în privinţa cuvintelor compuse.
Lingviştii aplică aceste reguli combinat pentru a delimita cuvintele unui enunţ. Chiar şi aşa, o definiţie precisă a termenului este greu de formulat.

1. SEMNIFIC'ATIE, semnificaţii, s.f. 1. Conţinut semantic al unui cuvânt; înţeles, sens, accepţie. ♦ (În semiotică) Funcţie a semnelor de a reprezenta ceva independent de ele; denotaţie. ♦ Valoare simbolică a unui lucru; înţeles, noimă, tâlc.
dor

2. semnific'aţie s. f. (sil. -ţi-e), art. semnific'aţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. semnific'aţiei; pl. semnific'aţii, art. semnific'aţiile (sil. -ţi-i-)
nodex

3. SEMNIFIC'ATI//E ~i f. 1) Conţinut semantic al unui cuvânt al unei forme gramaticale sau al unei construcţii; accepţie. 2) Valoare simbolică a unui fapt sau a unui lucru. [G.-D. semnificaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. signification
sino

4. SEMNIFIC'ATIE s. 1. (LINGV.) accepţie, conţinut, însemnare, înţeles, sens, valoare, (rar) semantică, semantism, (înv.) noimă, simţ, tâlc. (~ unui cuvânt.) 2. (SEMIOTICĂ) denotaţie. (~ si conotaţie.) 3. înţeles, raţiune, 
  Cuvintele sunt semne date de noi pt. a distinge aceste  binele si raul. Nici Dumnezeu nu are un semn al sau, sau o pecete sau cine stie ce alt ceva, asa cum scrie in Sfanta Scriptura. Aceste numere, nume, animale (leu, vitel ),oameni, pasari,.... etc sunt SEMNE. Toti avem dreptul in mod egal sa folosim pamantul.Si totusi, oamenii au SEMNELE lor prin CUVANT.Dar, nu toti se pot exprima prin aceleasi semne (cuvinte). Surzii sau mutii au semnele(cuvintele ) lor. Cuvintele apartin limbajului, comunicarii. Comunicarea are si ea multe cai.



Cei ce folosesc Makaton sunt incurajati sa comunice folosind semnele, apoi gradual, in timp ce se face legatura dintre cuvant si semn, semnele sunt inlocuite de vorbire. Copiii si personalul invata, inteleg si folosesc limbajul Makaton, indiferent de nivelul de abilitate fizica si/sau mintala. Iar rezultatele sunt spectaculoase: ii ajuta pe copii sa comunice, sa se exprime si sa ii inteleaga pe ceilalti. Exista deja o versiune in romana a limbajului si as vrea sa aud ca cineva in România o foloseste sau ca vrea sa invete Makaton.
Makaton este un program lingvistic unic, care ofera o abordare structurata, multi-modala, a predarii abilitatilor de comunicare, limbaj si literatura pentru persoanele cu dificultati de comunicare si de invatare. (sursa: www.makaton.org)

Makaton este un program de comunicare recunoscut international si folosit in peste 40 de tari de catre copii si adulti cu dificultati de comunicare si de invatare, si de fiecare persoana care face parte din viata lor: familia, personalul de ingrijire, prieteni si profesionisti ca educatori, logopezi, asistenti sociali, playwork-eri, profesori universitari, instructori, asistente medicale si psihiatrii.

Cei ce folosesc Makaton sunt incurajati sa comunice folosind semnele, apoi gradual, in timp ce se face legatura dintre cuvant si semn, semnele sunt inlocuite de vorbire. Semnele sunt preluate si simplificate din Limbajul prin Semne Britanic.

Simbolurile Makaton vin in sprijinul cuvântului scris, asa cum semnele sprijina vorbirea. Copiii si adultii care nu pot citi, pot accesa povesti, instructiuni pentru diverse sarcini, programe de activitati, orare, liste de cumparaturi, scrisori si mesaje, toate scrise cu simboluri. Simbolurile sunt imagini simple, alb-negru, usor de inteles. 

Cuvantul poate constitui o punte intre sctiitor si cititor pentru a face sa vibreze la fel, in acelasi ton, doua fiinte, cu aceeasi rezonanta. Cuvintele au o putere magica.Fiecare cuvant stabileste o TEMA  cu o anumita INTENTIE si INTERPRETARE

Datorita semnului se poate comunica.
"Este CUVANTUL un SEMN-al de ALARMA care ne aminteste permanent faptul ca exista o limita a cunoasterii noastre?"
Si totusi, ma gandesc  CUVANTUL a inceput  de la 2 oameni :ADAM si EVA apoi s-a despartit in.... limbaje......... pe tot globu.

"Suntem inconjurati de anumite SEMNE care dau sau nu un sens vietii noastre . Aceste semne sunt interpretate neuniform de catre oameni, existand semne care dau nastere la multiple alte interpretari, care depind intr-o oare care masura de gradul de intelegere(educatie, cultura) al celui ce interpreteaza. De aici polemicile......"

"CREATIA lumii a fost conceputa si implinita  prin SEMN, facerea lumii inseamna facerea SEMNULUI. Dar lumea se face mereu cu fiecare fiinta, cu fiecare noua intamplare, deci cu fiecare nou semn. Semnul a nascut lumea, semnul este cu si in lume, lumea este SEMN" (Mircea Iosub)
Pentru fiecare SEMNUL are o alta semnificatie. 

 Cuvantul reprezinta un rezultat al "contopirii ratiunii cu graiul" si cum ratiunea are si ea limitele ei..... Cuvantul a fost o CREATIE.Creatia vine din IUBIRE.

semnificatia numelui

ADAM 
Este numele primului bărbat. Provine de la cuvântul ebraic pentru
 „ om” şi înseamnă „ a fi roşu ”, referindu-se la culoarea arămie
 a pielii umane şi la faptul că a fost creat din pământul roşiatic. O
altă sursă de provenienţă este cuvântul asirian „ adamu ” care
 semnifică „a fabrica”. Conform Genezei în Vechiul Testament,
 Adam a fost creat din pământ de către Dumnezeu (este un joc
 decuvinte aici – cuvântul ebraic „ adamath ”  care înseamnă
 „ pământ ”). El şi Eva se presupune că au fost primii oameni care
 trăiau fericiţi în Grădina Eden (Paradisul),  până când Adam a
mâncat fructul interzis pe care i l-a dat Eva. Adam este de asemenea
 şi numele generic al rasei umane.
ADELINA / ALINA  
  - originea numelui este "Adal" ("nobil" in germana veche).
ADRIANA / ADRIAN
   - de la "Hadrianus", nume de origine latina ce inseamna
"originar de lânga Marea Adriatica"
ALEXANDRU / ALEXANDRA
   - de la "Alexandros", nume grecesc care inseamna
 "protector al barbatilor / al oamenilor"
ALMA
  - derivat din expresia latineasca insemnand "dragut / amabil"
AMALIA
   - nume vechi germanic care inseamna "munca" AMANDA / ANGELA /
 ANGELICA
     De la "amanda / amandus", o fraza latineasca insemnand
" una care trebuie iubita ". Acest nume a fost un adjectiv latinesc,
corespunzand termenului masculin, angelicus. Acest termen este
originar de la numele grecesc "angelos", insemnand " mesager ".
 Expertii nu sunt siguri daca acest termen vechi este sursa
modernului nume feminin Amanda. Poate fi o simpla extindere
 a familiarului Angela, probabil influentat de frantuzescul Angelique,
 insemnand " angelic, diafan "
ANA / ANCA / OANA
   - de la "channah", nume evreiesc care inseamna "gratia favorita"
ANDREEA / ANDREI
   - de la "Andreas", nume masculin grecesc care inseamna "razboinic"
ANTONIA / ANTON
   - de la "Antoniu" (nume de origine latina care inseamna "a fost
 pierdut") sau de la cuvântul latin "antius" ("avangardistul")
ATANASIE
   - (gr. "athanasius") - "nemuritorul"
AUGUSTA / AUGUSTINA / AUGUSTIN
   - de la cuvantul latin "revenit"
AURELIA / AUREL
   - de la "Aurelius", nume de origine latina, insemnand "aurita / auritul"
AURORA / AURICA
   - in limba latina inseamna "zori / rasarit"
BEATRICE
   - de la "viatrix", nume latin ce inseamna "voiajor / calator"
BIANCA
  - provine din cuvantul "blanc" (din franceza veche), ce inseamna "alb"
BOGDAN
   - de la "bogdan", o fraza slava ce inseamna "darul / cadoul lui Dumnezeu"
CALIN
   - prenume tipic românesc probabil lumea vegetala. "Calinul" ( Viburnum opulus )
 este un arbust raspândit si la noi
CAMELIA
   - de la o expresie din latina ce inseamna "ajutorul preotului"
CARMEN
   - de la "Carmel", nume evreiesc ce inseamna "orhidee"
CAROLINA / CAROL
   - de la "ceorl", cuvant antic german ce inseamna "proprietar"
CĂTĂLINA / ECATERINA / CĂTĂLIN
   - de la "aikaterine", nume grec ce inseamna "pur". Dar nu toti
expertii sunt de acord. Unii spun ca numele este derivat din cuvantul
 grec "katharos". Altii, ca se trage din numele lui Hecate, zeita
greaca a magiei. O alta sursa posibila este "katerina", un cuvant
 grec pentru "tortura" CECILIA / CELIA / CECIL
   - de la "caecilia", nume latin ce inseamna "orb"
CEZAR
   - de la "caesarius", nume latin ce inseamna "seful"
CIPRIAN
   - de la "cyprianus", nume latin ce inseamna "originar din Cipru"
CLARA
   - de la expresia latina ce inseamna "sclipitor"
CLAUDIA / CLAUDIU
   - de la o expresie latina ("lame") care inseamna "schiop"
CLEMENTINA
   - de la "clementia", nume latin ce inseamna "plin de mila / milos"
CLEOPATRA
   - de la "kleopatra", nume grec ce inseamna "mândria tatalui"
CONSTANTIN
   - de la "constans", nume latin care inseamna "constant / statornic"
CORINA
   - de la "kore", nume grec ce inseamna "fecioara"
CORNELIA / CORNEL
  - cuvantul de origine este "cornu", echivalentul latin pentru "horn"
COSMIN
  - probabil o forma derivata de la "Cozma" (in limba turca "koz" inseamna
"frumos")
CRISTINA / CRISTIAN
   - de la "christiana", nume latin ce inseamna "urmasul lui Cristos"
DANA / DANIELA / DOINA / DAN / DANIEL
   Provine din numele ebraic Daniyel care însemnă “Dumnezeu este judecătorul
 meu” sau “ Judecător este Dumnezeu”. Al doilea fiu al lui David, născut la Hebron.
Mai era numit si Chileab. Daniel a fost un profet evreu a cărui viaţă şi profeţii sunt istorisite în Cartea lui Daniel din Vechiul Testament. Obligat să intre în serviciul regelui din Babylon, a devenit cunoscut pentru îndemânarea sa în interpretarea viselor, Ezechiel, cu care a fost comtemporan, îl menţionează ca un model de dreptate. Printre purtătorii renumiţi ai acestui nume se află matematicianul elveţian Daniel Bernoulli şi autorul englez Daniel Defoe.
  - O altă posibilitate menţionată este provenienţa de la expresia germanică "locuitor al Danemarcei" DAVID
  - originea cuvantului vine din ebraica si inseamna "de iubit"
D ELIA
   - (gr.)  "cea de pe insula Delos" (Grecia).
DIANA  
       Derivat de la o veche rădăcină Indo – Europeană care semnifică „divin, ceresc”, legată  de dyeus (ZEUS). Pentru romani „ diviana" este numele latin pentru „zeiţă". Diana (Artemis în mitologia greacă), fiica lui Jupiter şi a Latonei, este zeiţa Romana a vânătorii, pădurilor, lunii, a căsătoriei şi a naşterilor. Cel mai notabil templu al ei este cel de la Ephesus – una dintre cele 7 minuni ale lumii antice, construit în cca 220 ani.
DIONISIE
  - (gr. "Dionysius") - "fiul zeului Dionysos"
DOLORES
  - provine de la expresia spaniola, ce inseamna "suparare / durere"
DOMINIC
  - de la cuvantul latin insemnand "lord"
DORIN
  - prenume de origina greaca: a) apartenenta la grupul etnic al "Dorilor", sau b) derivat din "theodor" ("darul Domnului")
DRAGOMIR
Înseamnă „ valoros şi paşnic”, provenind de la elementul slav dorogo care semnifică „valoros” combinat cu mir – pace.
DRAGOS
  - isi are originea in cuvantul slav, care inseamna "dulce glorie"
DUMITRU
  - corespunde zeului grec "Demetrius", zeul agriculturii
ELENA / ELEONORA / NORA
  - nume grec ce inseamna "raza de soare".
ELISABETA
  - (ebr.)  - "cea care il cinsteste pe Jehova"
ELVIRA
  - de la "ali wer", o fraza din germana antica ce inseamna "intr-adevar strain"
  - (span.)  - "cea mareata" sau "cea care pastreaza".
EMANUELA / EMANUEL
  - de la "Imanuel", nume ebraic inseamna "Dumnezeu este cu noi"
EMILIA / EMIL
  - de la "Aemilus", nume latin care inseamna "dornic / nerabdator / zelos"

EUFROSINA
  - (gr. "Euphrosyne") - "cea senina"
EUGENIA / EUGEN
  - de la "eugenios", nume grec ce inseamna "aristocrata / aristocrat"
EUSEBIU
  - de la o expresie greceasca ce inseamna "religios"
FABIAN
  - de la "fabianus", nume latin ce inseamna "crescator de fasole"
FELICIA / FELIX
   Provine de la numele roman "felix", nume care inseamna "fericit / norocos / fertil". Un purtător renumit al acestui nume a fost compozitorul german din secolul XIX Felix Mendelsohnn FILIP
  - de la "philippos", nume grec ce inseamna "iubitor de cai"
FLAVIA / FLAVIU
  - de la o expresie latina ce inseamna "galben auriu"
FLORINA / FLORENTINA / FLORIN
- de la "florentina", nume latin ce insemana "infloritoare"
GABRIELA / GABRIEL
   Are originea la " Gabriyel ", nume ebraic ce inseamna "Dumnezeu e puterea mea". Gabriel este unul dintre cei 7 arhangheli în tradiţia ebraică. Apare atât în Vechiul cât şi în Noul Testament, unde anunţă naşterea lui Ion către Zaharia şi a lui Iisus – Mariei. Conform tradiţiei islamice, el a fost îngerul care a dictat Coranul lui Mohamed. GEORGIANA / GEORGE / GHEORGHE
  - de la "georgios", nume grec ce inseamna "fermier / taran"
GLORIA
  - de la o expresie latina ce inseamna "glorie"
GRAZIELA
  - (lat. "gratia") - "cea gratioasa"
GRIGORE
  - de la "gregorios", nume grec ce inseamna "vigilent"
HORATIU
  - de la "Horatiu", nume latin al carui sens a fost pierdut
HORIA
  - de la "Heinrich", nume germanic antic ce inseamna "cap de familie"
HORTENZIA
  - (lat. "hortensia") - "gradinareasa"
IACOB
  - de la vechiul prenume ebraic Jakob (semnificatie necunoscuta)
ILEANA
  - de la expresia ebraica care inseamna "raspunsul Domnului"
INA
  - forma scurta a multor prenume care se termina in "ina"
IOANA / ION / IOAN
  - de la "Yochana", nume evreiesc, insemnand "binecuvântarea Domnului"
IRINA
  - de la "eirene", nume grec insemnand "pasnica"
IRMA
  - de la "irmen", vechi nume germanic, insemnand "universal"
ISIDOR
  - (gr. "Isidor") - "darul zeitei Isis"
IULIA / JULIETA / IULIU
  - de la expresia latina care inseamna "descendentul zeului Jupiter"
IUSTINA / IUSTIN
  - de la "justinus", nume latin care inseamna "cel care gandeste corect"
IUSTINA / IUSTIN
  - de la "justinus", nume latin care inseamna "cel care gandeste corect"
LARISA
   Derivat de la numele unui oras antic din Tesalia, din citadela greaca lerisai.
Sfanta Larissa a fost o martira din istoria timpurie a Greciei.
LAURA / LORENA / LAUREAN / LAURENTIU
   De la "laurus" ( „ tufa de dafin/laur” ) sau de la "originar din Laurentum" (localitate veche lânga Roma). Este forma feminină a numelui latin târziu Laurus, care însemna „dafin”. În Roma antică, frunzele de dafin erau folosite pentru a alcătui ghirlandele învingătorilor. Sfânta Laura a fost o martiră spaniolă din secolul IX care a fost aruncată într-un vas plin cu plumb topit de către mauri. O altă purtătoare vestită a fost Laura Secord, o eroină canadiană în timpul războiului din 1812. LEONARD
  - de la "leonhard", cuvânt vechi germanic insemnand "puterea leului"
LETIŢIA
  - de la o expresie latina insemnand "bucurie"
LILIANA
  - de la "lilium", cuvant latin insemnand "crin"
LIVIA / LIVIU
Nume roman care isi are originea fie de la cuvantul latin liveo care semnifica „ a invidia ” , fie in lividus care inseamna „ palid, livid, invidios”. Printre purtatorii acestui nume se remarca Titus Livius (cunoscut ca Livy), istoric roman care a elaborat o istorie a orasului Roma.
LUCIA / LUCIANA / LUCA / LUCIAN
   Provine din cuvântul latin "lucire") - "luminoasa / luminosul". Sfânta Lucia a fost o martiră din Siracuza căreia i-au fost scoşi ochii.
LUCRETIA / LUCRETIU
  - de la "lucror", cuvant latin ce inseamna "a reusi"
MAGDALENA / MĂDĂLINA
  - de la expresia ebraica insemnand "originara din Magdala" (sat biblic pe malul Marii Galilee, presupus a fi locul de origina al Mariei Magdalena, personaj neotestamentar)
MARCELA / MARCEL / MARTINA / MARTIN
  - de la "Marcia" si de la "Martinus", nume latine insemnand "dedicat lui Mars" (zeul razboiului la romani)
MARGARETA
  - (iran.) - "perla"
MARIA / MARIANA / MARIELA
  - de la Miryam, nume ebraic insemnand "copil dorit". Altii interpreteaza prenumele ca insemnand "rebel" sau "multa amaraciune"
MARIN
  - (lat. "marinus") - "marinarul"
MARIUS / MARCU
   - de la expresia latina insemnand "barbatesc" (deriva de la "Mars", zeul razboiului la romani)
MARTA
   - de la expresia "femeie de casa" MARTIN
Provine de la numele roman Martinus care a derivate de la Martis, cazul  genitive al numelui zeului roman Mars. Saint Martin de Tours a fost un episcop din secolul XIV care este sfântul protector al Franţei. Conform legendei, a întâlnit un cerşetor căruia îi era frig în mijlocul iernii şi-a rupt pelerina în două şi a dat jumătate cerşetorului.  Un purtător faimos al acestui nume a fost Martin Luther King, liderul american pentru drepturile civile care a luptat pentru egalitate rasială. MAXIM / MAXIMILIAN
  - de la "Maximilianus", nume latin insemnand "cel mai mare". MELISA - de la expresia greceasca insemnand "miere"
MIHAELA / MIHAI
   - de la o expresie ebraica insemnand "cine se aseamana cu Jehova ?"
MIRABELA
   - de la "mirabilis", cuvant latinesc insemnand "miraculos"
MIRANDA
   - de la expresia latina care inseamna "minunat"
MIRCEA
  - probabil de la prenumele slav "Miroslav / Mirco" ("slava Pacii")
MIRELA
  - de la " Mireille ", prenume frantuzesc insemnand " a admira "  - provine din numele provensal Mireio , care a fost folosit pentru prima dată de poetul francez Frederic Mistral. El l-a derivat probabil din cuvântul provensal mirar care semnifică „ a admira ” .
MONICA
- de la "monos", cuvant grecesc insemnand "sihastra"
NADIA
- de la "nadejda", nume rusesc insemnand "speranta"
NARCISA
  - de la "narkissos", nume grec care inseamna "pierdut"



NATALIA
  - (lat.) - "cea nascuta la Craciun"
NELU - forma de alint pentru ION
NICOLETA / NICOLAE
- de la "nikolaos", nume grecesc insemnand "oameni victorioşi"
OCTAVIA / OCTAVIAN
  - provine din expresia latina insemnand "al optulea"
OFELIA / FELICIA
  - de la "opheleia", cuvant grec insemnand "ajutor"
OLGA
   - de la "Helga", nume scandinav inse mnand "de succes". Nu toti expertii sunt de acord cu aceasta, unii spunand ca poate fi derivat din nume vechi insemnand "binecuvantata" sau "sfanta".
OLIMPIA
   - de la o expresie din limba greaca a carei traducere inseamna "originara din Olimp".
OLIVIA / OLIVIU / OLIVER
   - de la "olivia", nume insemnand "maslin".
PAULA / PAUL / PAVEL
S ursa numelui este din limba latină şi provine din familia de nume romane Paulus , care înseamnă „mic” sau „umil”. Sfântul Paul a fost un lider important a bisericii creştine timpurii, povestea sa apărând în Noul Testament. Se numea la început Saul, dar şi-a schimbat numele după convertirea la creştinism. Majoritatea epistolelor din Noul Testament (14 din toate cele 21) sunt se datorează lui.
Purtători vestiţi ai acestui nume în lumea artei sunt Paul Gauguin şi Paul Cezanne, amândoi pictori impresionişti din secolul XIX din Franţa. PETRE / PETRU
   - prenume provenit din greaca. traducerea lui ar fi "dur" sau "piatra"
POMPILIU
Originea este numele roman Pompilius, de semnificaţie necunoscută. Numa Pompilius a fost al doilea rege legendar al Romei (după Romulus).
QUINTILIU
  - provine din expresia latina insemnand "al cincelea".
RADU
  - (slav. "rad") - "veselul".
REGHINA
  - (lat. "Regina") - "regina".
REMUS
  - (lat. "Remus") - "vâslasul"
RODICA
  - de la prenumele englez "Roda" ("rhode" = "trandafir").
SABINA
  Forma feminină  de la Sabinus , un nume roman care semnifică „femei Sabine” în latină.  Sabinii erau un popor antic care trăiau în centrul Italiei, dar au fost cuceriţi de romani după câteva războaie. Conform legendei, romanii au răpit câteva femei Sabine în timpul unui raid. Când au venit bărbaţii să le salveze, femeile au fost capabile să face pace între cele două grupuri.
SEPTIMIU
  - provine din expresia latina insemnand "al saptelea"
SERGIU
  - (lat. "Sergius") - "servare" = "a salva", "servus" = "servitor"
SIDONIA
  - (lat.) - "cea din orasul Sidon" (azi: Saida in Liban)
SILVIU
  - (lat. "silvanus") - "padurarul"
SIMION
  - (ebr. "simon") - "ascultator"
SORIN / SORINA
Este derivat de la cuvantul soare si reflecta stralucirea si buna dispozitia pe care persoana care poarta acest nume le imprastie printre cei din jur.
ŞTEFAN
  - (gr.) - "purtatorul cununei învingatorului"
SUSANA
   - (ebr.) - "crin"
TATIANA
    Forma feminin ă a numelui roman Tatianus, care derivează din Tatius , de semnificaţie necunoscută.
TEODOR
  - (gr. "theodor") - "darul Domnului". Provine de la numele grecesc Theodoros , care înseamnă “darul lui Dumnezeu” de la cuvintele greceşti theos –“Dumnezeu” si doron – “dar”. Acesta a fost numele pe care l-au avut mai mulţi sfinţi si papi.
TIBERIU
  - (lat. "tiberius") - "fiul zeului râului Tibru" (Roma)
TITUS
  - (lat.) - "turturica"
VALER
  - (lat. "valerius") - "sanatosul"
VASILE
  - (gr. "basilaeus") - "domnitorul"
VERONICA
    Forma latină de la Berenice, scrierea, influeţată de Latina ecleziastică, a frazei vera icon semnificând „imagine adevărată”. Acesta a fost numele unui sfânt legendar care a şters faţa lui Iisus cu un prosop şi imaginea sa a fost imprimată pe prosop.
VICTOR/VICTORIA
  Nume roman care în latină semnifică - "invingator". Un purtător faimos al acestui nume a fost Victor Hugo, autorul francez care a scris, printre multe altele, „Mizerabilii” şi „Cocoşatul de la Notre Dame”
VIORICA
   - (lat. "Violetta") - "viorea"
VIRGIL
   - (lat. "Virgilius") - semnificatie necunoscuta (probabil de origine etrusca)
VIRGINIA
    Forma feminină a familiei de nume romane Virginius, care a derivat din latinul virgo – „fată, fecioară”. Conform legendei, a fost o femeie romană omorâtă de tatăl ei pentru a o păstra virgină. Statul american Virginia a fost denumit astfel în onoarea Elisabetei I -a, regina virgină.
VLAD
    Veche prescurtare a numelor slave începănd cu elementul volod care semnifică „regulă”. Vlad Dracula, prinţul din secolul 15 al Ţării Româneşti, a fost inspiraţia care a dus la crearea personajului de film al vampirului Contele Dracula.
ZINA
  - prescurtarea prenumelui german "Gesina / Josina"
ZOE
  - (gr. "zoi") - "cea vitala"



HAR--- HARMONI----HARNIC-----CHARISMATIC

HAR, haruri, s.n. 1. (În religia creștină)  Puterea sacramentală
                              2. Calitate, însușire, dispoziție naturală care face pe cineva vrednic de admirație;(talent, vocație, dar). 
har (háruri), s. n. – Grație divină. – Mar. hare. Ngr. χάρις (Roesler 578; DAR), în parte prin intermediul sl. chari. Sec. XVI. – Der.harnic, adj. (înv., recunoscător; capabil; activ, harnic), cu suf. -nic, ca puternic de la putere (după Cihac, II, 136, urmat de DAR; Densusianu, GS, I, 350; Candrea; Scriban, din sl. charinŭ, cf. bg. haren „frumos”, neharen „leneș”; după ipoteza greșită a lui Diculescu 180, în legătură cu suedezul arnig „harnic”); neharnic, adj. (înv., nedemn; leneș); hărnici, vb. (a munci activ, a-și da silința);hărnicie, s. f. (capacitate, activitate, hărnicie). Cf. hărăzi, haram. 
HAR-vine de la HARNIC
Poti venii in lumea prezenta cu HAR(talent, vocatie, dar)  , pentru ca in TRECUT ai muncit, ai fost harnic pentru a acumula.
Dar poti acumula si in lumea asta HAR daca esti HARNIC.
HARNIC = gratie divina ( CALITATE CE STARNESTE ADMIRATIA)+ putere= HAR+NIC
Har provine de la cuv grec  CHARIS care inseamna bucurie, placere, acceptare sau favoare fara speranta de inapoiere.
Har mai provine si de la cuv grec Harmonia = imbinarea echilibrata a  contrariilor 
DUMNEZEU  ne ofera mantuirea prin HAR creat cu HARNICIE.
Aristotel spunea "Virtutea este calea de mijloc, cultivarea unei medii intre 2 excese"

carísmă s. f. Dar particular conferit oamenilor prin grația divină; har. (< fr. charisme, gr. kharisma

Carisma este calitatea, însuşirea cuiva de a stîrni admiraţie




Charisma ar putea fi definita drept acea tasatura de personalitate, exprimata prin limbajul non-verbal – tinuta, gesturi, timbrul vocii, privire – care induce o stare de receptivitate anormala a interlocutorilor sau publicului.
Charisma este asociata cu puterea. Legatura dintre ele pare sa fie de natura unei conexiuni inverse, cu efect sinergic. Exista in istorie multe exemple de lideri charismatici, dar cel mai apropiat si util pentru scopul demersului nostru ni se pare exemplul lui Adolf Hitler, in mare parte si datorita proximitatii temporale si similaritatii de mijloace, raportat la liderii si contextele socio-culturale si tehnologice 
contemporane.
Charisma pare sa catalizeze comunicarea intr-un singur sens: de la comunicatorul charismatic la (publicul) receptor. Chiar si asa, ea ar aparea tot ca un factor favorizant. Insa, charisma nu sporeste limpezimea exprimarii si nu contribuie la decodarea mai eficienta, mai precisa, a mesajului, ci doar amplifica efectul lui persuasiv. Drept urmare, am inclina sa o socotim, mai degraba, o bariera in calea unei comunicari sanatoase.


Acest dar, pe care il putem numi  har,aptitudine, talent,magnetism personal, sex appeal, fascinatie, vitalitate, influenta, este sintetizat de cuvantul "carisma".

"Carisma" este unul dintre acele cuvinte, ca si frumusete, putere, simpatie, pe care toti stim sa le recunoastem, dar pe care le definim cu greu.

Deriva de la Charis, numele uneia dintre cele trei gratii din mitologia greaca, si indica darurile sau atributele divine pe care fiecare le are in el insusi. In acest sens, cuvantul carisma a fost folosit pentru prima data de Sfantul Paul in Prima scrisoare catre Corinteni, si indica darul spiritului acordat celor care trebuiau sa se ocupe de aducerea bunei vestiri. 

Ca fapt divers, are aceeasi radacina etimologica a cuvantului "entuziasm" "en-theos", adica "a-l elibera pe Dumnezeu din noi". Dar independent de credintele noastre, suntem toti constienti ca putem face, realiza, exprima, crea mult mai mult daca am avea curajul sa infruntam falsele credinte, limitele pe care ni le impunem, conditionarile externe... Ceea ce trebuie sa intelegem este faptul ca mintea noastra este compusa din mai multe compartimente, fiecare cu functia si obiectivul sau, si ca aceste obiective pot fi adeseori in contrast unul cu celalalt. 
 Cheia intregii actiuni este FOCALIZAREA asupra REZULTATULUI si ALINIEREA  tuturor PARTILOR noastre. 

O persoana perfect aliniata, in sensul de coerenta, emana o energie deosebita, care este numita carisma. 

In orice caz, ceea ce conteaza cu adevarat este cunoasterea de sine. 

Fara doar si poate, anumite comportamente, in aparenta inexplicabile, au radacini adanci; dar sa sapam in adancul propriului psihic poate deveni un joc periculos si, mai ales, inutil. 

Coerenta propriilor energii deriva esential din acceptarea propriei fiinte, din descoperirea propriei unicitati si din curajul de a o manifesta. 

Bineinteles, SUNTEM REZULTATUL  GENETICII SI AL EDUCATIEI si educatia poate sa ne fi creat automatisme care azi nu ne mai sunt functionale scopurilor noastre. 

Fara educatie, nu am fi nimic din ceea ce suntem, dar EDUCATIA  nu este altceva decat un proces direct de DESCOPERIRE SI FOLOSIRE a propriilor potentialitati, adica a ceva care deja exista si asteapta doar sa fie eliberat. 

Iata deci ca atunci, singura modalitate de a exprima maximul propriei carisme este DESCOPERIREA, ACCEPTAREA si EXPRIMAREA  lucrurilor care ne fac sa fim noi insine, ceea ce este exact contrariul autocriticii la care ne supunem in mod constant. 
 Nimic nu ma face mai trisa decat talentul nefolosit, potentialitatile nedezvoltate, capacitatile blocate de pesimism si de frica.


"Carisma este abilitatea de a transmite entuziasmul".definiţie de Ralph Archbold
Carisma  dupa mine este PERSONALITATEA cuiva dobandita in timp( TRECUT SI PREZENT- te nasti  sau nu cu aceasta carisma, insa o poti perfectiona si o amplifica in timp…)
Se spune ca talentul este 1% iar munca 99%, insa celor care au norocul de a primi aceasta "calitate " nu porneste totusi de la 0.
Energia pe care o emani, de stare, de gândire, de comportament, de mici gesturi, de o atentă alegere a aspectului interior si exterior...toate fac parte din CHARISMA.Talentele pot fi si ele atat înnascute, cat si dobandite.


"Dumnezeu iti da, dar , nu-ti baga in sac"


"Inainte de a-ti trimite CRUCEA pe care o duci, DUMNEZEU a privit-o in ochii SAI cei preafrumosi, a examinat-o  cu RATIUNEA sa dumnezeiasca, a verificat-o cu DREPTATEA sa a incalzit-o in INIMA  sa cea plina de iubire, a cantarit-o  in MAINILE   sale pline de afectiune ca nu cumva sa fie mai grea decat poti duce si dupa ce a masurat CURAJUL tau,a BINECUVANTAT-o si ti-a pus-o  pe umeri.Deci poti s-o duci.Tine-o bine si URCA de pe golgota spre INVIERE"

joi, 24 martie 2011

intarirea pozitiva-o forma de a invata

invatarea pozitiva da "roade":
"Un stimul pozitiv care îndeplineste urmatoarele conditii:
- apare ca o consecinta a comportamentului
- creste probabilitatea de aparitie a comportamentului în viitor
- cresterea probabilitatii de aparitie a comportamentului se produce numai daca consecinta comportamentului urmeaza aparitiei lui

Pentru ca o întarire sa îsi faca efectul ea trebuie aplicata contingent cu comportamentul (dupa ce acesta 
se manifesta si nu în alte situatii). Parintii si profesorii spun adesea ca utilizeaza întaririle, dar de fapt
 aplica  stimulii pozitivi aleatoriu si cand se manifesta comportamentul si in absenta acestuia,
astfel ca acesti stimuli nu au valoare de întarire.
Eficienta întaririlor depinde de momentul în care se livreaza stimulii pozitivi dupa ce
 comportamentul a fost executat. Cele mai eficiente 
întariri sunt cele care sunt administrate 
imediatdupa ce se manifesta comportamentul. Aceasta livrare imediata este foarte 
importanta în faza de învatare a 
comportamentului. Dupa ce comportamentul
 a fost învatat se recomanda utilizarea unor programe de întariri amânate.
 Se tine seama de faptul ca preferintele subiectilor pentru anumite întariri se pot modifica în timp
. De asemenea anumite tipuri de întariri au efecte mai pronuntate asupra comportamentului, întaririle 
simbolice sunt mai eficiente decât lauda, de pilda.

O întărire pozitiva e orice STIMUL (eveniment)a cărui prezenta sporeşte recenta 
comportamentului asupra căruia acţionează (Skinner 1953,a,p185).  Intarirea 
pozitiva descrie situatia în care comportamentul (de 
exemplu, punctualitatea) se manifesta cu frecventa mai 
mare pentru ca este urmat de consecinte pozitive (de 
exemplu  lauda, multumirea, premierea). întarirea 
negativa ( anxietatea, acuzele sau reprosurile cuiva) fac ca elevul 
sa se blocheze deci deschiderea nu se mai prioduce.. Astfel, termenul 
de întarire se refera totdeauna la situatiile în care comportamentul creste 
în frec­venta sau intensitate.
 Comportamentul cel mai apropiat în timp de recompensa este
 învatat cel mai bine. 
Aceste principii, împreuna cu cele rezultate din paradigma 
conditionarii clasice, de tip pavlovian, fundamenteaza în egala 
masura tehnici psihoterapeutice si demersuri educative.
Dintr-o perspectiva psihopedagogica, principiile anterior expuse
 (discutate de multe ori prin prisma motivatiei învatarii) conduc la 
o serie de consideratii:
  Cunoasterea rezultatelor. Daca rezultatele intermediare sunt 
comunicate elevilor, acestea se constituie în factori 
recompensativi ce fixeaza conduita de succes.
Satisfacerea Curiozitatii, Sentimentul Datoriei împlinite se vor 
transforma în autoîntariri eficiente (recompense interne) ale 
comportamentului valorizat pedagogic si social,putem spune ca
educatia a condus elevul pe drumul auto-împiinirii sale.
Daca-l faci pe elev sa inteleaga ca a gresit
este 1pedeapsa (autopedepsirea). Daca il
 mai pedepsim si noi...este a 2 a pedeapsa.
Aici se diferentiaza forta unui profesor
(maestru): cat de mult il face pe elev sa 
inteleaga, adica rezultatele elevului.
"Faptele caracterizeaza pe om".Cat de 
mult il deschide pe elev pentru a primi
 invatatura lui. Iar o fiinta se deschide 
catre placere, iubire...nu de frica.Frica 
blocheaza.Si FREUD spunea ca 
inconstientul nostru are tendinta catre 
placere (libidoul).Pulsiunile noastre sunt 
catre placere.Numai asa organismul 
functioneaza ca un "LOTUS", 
deschizandu-se.
de a învăţa este caracterizat de “ o implicare profundă, de curiozitate şi de dorinţa de
 cunoaştere manifestată de elevi în timpul procesului de învăţare, proces care este abordat 
ca o listă internă de obiective personale  propuse spre îndeplinire” (Oldfather, 1992, p. 8).
 Motivaţia intrinsecă de a învăţa se referă la faptul ca “individul manifestă o curiozitate naturală
 şi apreciază plăcerea de a învăţa, dar trăiri şi emoţii puternic negative (de ex. nesiguranţa,
 teama de eşec, timididatea, teama de pedepse corporale, sentimentul ridicolului sau 
etichetarea stigmatizantă) inhibă acest entuziasm” (Oldfather, 1992, p. 8).
Crearea unui mediu educaţional care să stimuleze acest impuls natural continuu de a învăţa începe 
prin a percepe lucrurile din perspectiva elevilor. ”Un cadru didactic adept al socio-
constructivismului social înţelege faptul că nivelul de înţelegere al copiilor determină ceea 
ce pot învăţa în viitor.Acceptarea şi conştientizarea de către profesor a nivelului de 
înţelegere a elevului reprezintă informaţia de care educatorul are nevoie pentru a
 construi sau pentru a oferi sprijin temporar elevilor  în ceea ce priveşte învăţarea şi motivarea”
 (Wood, Brunner, & Ross, as cited in Oldfather &West, 1999, p.16). Pentru a-i 
stimula pe elevi să înveţe ( vezi Ewell website), “cadrele didactice
 adepte ale socio-constructivismului îşi vor concentra eforturile pentru a-şi ajuta 
elevii să-şi descopere înclinaţiile, pasiunile, interesele, să-şi creeze propria lor agenda
 de învăţare, si, cel mai important, să aplice caracteristicile propriei personalităţi la 
activitaţile desfăşurate în şcoală” 
“Probleme complexe prezente şi viitoare necesită soluţii creative…Profesorii deţin  o poziţie 
privilegiată pentru a încuraja sau descuraja creativitatea elevilor, acceptând sau refuzând 
neobişnuitul şi imaginativul.“ (Woolfolk, 2001, p.121). “Indivizii care în cele din urmă reuşesc
 să se afirme pe plan creativ tind încă din copilărie să se arate exploratori, inovatori şi reflectivi.“
“A încuraja creativitatea elevilor în clasă înseamnă a acccepta şi a susţine moduri de gândire
 divergente,a tolera divergenţele de opinie şi a stimula încrederea elevilor în judecata proprie”
 (Woolfolk,2001,p.120).
Limitări legate de dezvoltarea individuală şi momente favorabile: Acestea se referă
 la modul în care individul progresează trecând prin faze de dezvoltare fizică, intelectuală , 
emoţională si de adaptare socială care sunt determinate de factori genetici şi de mediu unici.  
Aceşti factori sunt individualizatori,
 deoarece “ elevii au moduri de a gândi diferite şi, în consecinţă, moduri diferite de
 a învăţa, a  memora,a răspunde şi a înţelege” 
 Învăţarea este facilitată de interacţiuni sociale şi de comunicarea cu ceilalţi indivizi în 
cadrul unui mediu instrucţional flexibil, eterogen (ca vârstă, educaţie, influenţă familială etc.)
 şi adaptativ.
Comunicarea presupune intracţiuni între studenţi sau între cadrul didactic si elevi.  
Învatarea în colaborare
 reprezintă o strategie didactică care permite majorităţii elevilor să comunice unii cu 
ceilalţi în procesul de învăţare, si chiar să se ajute unii pe alţii. Comunicarea implică
colaborarea celor care lucrează într-o societate democratică.
“EDUCATIA reprezintă un context pentru a învăţa cum se trăieşte într-o societate
democratică.Am exprimat ideea ca democraţia presupune cetăţeni care au ca ideal
respectabilitatea şi demnitatea persoanei, şi care recunosc necesitatea de a echilibra 
drepturile individuale în raport cu cele ale societăţii”
(Ross, Bondy, & Kyle, 1993, p.157). 
Toleranţeste acel element din modelul INTIME
care demonstrează şi educă în spiritul “necesităţii de a fi PRIETENOS, COOPERANT, 
APROBATOR, AFECTUOS şi dispus să COMUNICE ” (Asher, Reshner, & Hymel, citaţi
în Ross et al., 1993, p.148). 
“ Tânăra generaţie care trăieşte îintr-o societate democratică trebuie să ştie să demonstreze 
COMPASIUNE, COOPERARE
precum şi să fie capabilă să-şi asume responsabilitatea propriilor acţiuni” 
(Asher, Reshner, & Hymel ascited in Ross et al., 1993, p.14).
 Învăţarea şi aprecierea propriei persoane sunt stimulate când individul dezvoltă relaţii bazate
 pe RESPECT şi CONSIDERATIE cu alţi indivizi care le recunosc potenţialul, 
care le apreciază sincer talentele unice şi care îi acceptă ca
 indivizi.  Acceptarea socială favorizează instruirea interactivă deoarece “în societate, cei 
cu un nivel de gândire profundă  devin exemplu de gândire creatoare şi critică, astfel demonstrând 
novicilor calităţi care altfel nu sunt detectabile din exterior” (Ross et al., 1993, p. 202). 
 Astfel, profesorilor li se oferă
 posibilitatea de a-i dirija pe elevi în direcţia dezvoltării gândirii critice şi creative” (Ross et 
al., p. 202).
 Elevii au posibilitatea de a observa, de a pune întrebări şi de a experimenta prin intermediul 
acestui tip de activitate cognitivă la care, în mod normal, nu au acces.

Modelul INTIME face referire la acest principiu legat de rolul central al elevilor în propriul proces de
 învăţare, prin ideea de feedback. “Într-un context interactiv elevii primesc feedback
 referitor la ideile, concluziile şi judecăţile lor. Feedback-ul poate contribui la rafinarea abilităţii
elevilor de a gândi critic şi creativ” (Ross et al., p.202).

Atunci când discută implicarea civilă , modelul INTIME accentuează o “strategie
importantă care să îi ajute pe copii să creeze o identitate colectivă, un sentiment al
apartenenţei la un grup, şi nu la un grup
 de individualităţi eterogene” (Ross et al., 1993, p.157). “ Scopul este acela de a
promova legături de natură socială şi de a-i ajuta pe copii să perceapă legăturile care
 se stabilesc între ei” (Ross et al., 1993).
 Elevii au posibilităţi şi preferinţe specifice pentru anumite modele şi strategii
 de învăţare.  Aceste diferenţe sunt o funcţie a mediului (ceea ce se învaţă şi se comunică în 
diferite culturi sau grupuri sociale), a eredităţii (ceea ce se produce pe cale naturală 
ca rezultat al zetrei genetice). “ Indivizii
 diferă enorm din perspectiva  multor dimensiuni “ (Moffet & Wagner, 1992, p. 20).
 Pentru a-şi construi propria realitate, “ elevii trebuie să-şi petreacă cea
 mai mare parte a timpului desfaşurând activităţi ale căror sarcini să le solicite 
gândirea, de exemplu să explice, să generalizeze
 şi, în cele din urmă, să iniţieze aplicarea acestui mod de gândire ca fiind o 
opţiune proprie şi nu una dictată de cadrul didactic. Acest lucru trebuie realizat 
după o reflectare profundă şi primind unfeedback adecvat care să-i ajute să-şi 
îmbunătăţească  rezultatele” (Blythe & Associates,1998, p 10).
învăţarea care îl plasează pe elev în rol central. SecţiuneaCaracteristicile elevului,
 aşa cum am menţionat anterior, tratează felul în care elevii îşi formează un MOD DE GANDIRE
PROPRIU şi un sistem de PRINCIPII, având ca fundament mediul sau ereditatea. 
 Principiile învăţării,componentă a modelului
 INTIME, au legătură cu  filtrele cognitive. Din această perspectivă, eforturile elevilor
 se îndreaptă către experienţa directă pe care o leagă de ideile noi; experienţa şi 
cunoştinţele anterioare sunt rearanjate
 în funcţie de cele noi; elevii obţin frecvent feedback de la profesori şi de la colegi  
privind materialul care urmează să fie asimilat; în timpul procesului de învăţare 
elevii reflectă asupra acestuia.
Comportamentul profesorului,  joacă
 şi el un rol important. Profesorii  folosesc diferite strategii didactice şi tehnici care 
răspund diferitelor tipuri de învăţare şi  diferitelor principii ale elevilor. Aceste 
tipuri de învăţare şi principii provin din cunoştinţe şi interpretări anterioare.
Potrivit lui Moffett si Wagner (1992), tipul de învăţare care îl plasează pe elev în 
rol central trebuie să se caracterizeze prin existenţa a trei dimensiuni în învăţare- 
Individualizarea,Interacţiunea şi Integrarea.
Astfel , un curriculum care îl plasează pe elev în rol central în procesul de învăţare
 îl instruieşte pe acesta să selecteze şi să abordeze secvenţial activităţile şi
 materialele cu care lucrează (individualizare);
 facilitează elevilor să-şi asume responsabilităţi şi să se ajute reciproc (interacţiune); 
un astfel de curriculum combină materii simbolizate şi simbolizante,  astfel încât elevul 
să poată sintetiza în mod eficient structurile învăţate (integrare). (Moffett & Wagner, 1992, p.21).
Pentru a atinge aceste obicetive este nevoie ca profesorul "să cunoască conţinutul 
din punct de vedere pedagogic", ceea ce necesită  “înţelegerea modului în care 
elevii percep materialul de învatat, inclusiv modul în care aceştia tind să înţeleagă
greşit sau să uite” (Wiske, 1998, p.50). Cunoaşterea aprofundată 
a conţinuturilor, sublinieaza faptul că profesorii calificaţi didactic dispun de sisteme 
elaborate de cunoştinţe pentru înţelegerea problemelor legate de predare.  “Este evident
 că nivelul la care profesorul îşi cunoaşte materia are importanţă majoră în predare”
 (Barko & Putnam, citat în Woolfolk, 2001, p.7).
 “O parte din cunoştinţe reprezintă cunoaşterea conţinutul pedagogic, sau, mai exact,
 cunoaşterea unui mod de predare adaptat particularităţilor elevilor săi “ (Shulman, as 
cited in Woolfolk, 2001, p.7).
Woolfolk (2001) propune cel puţin trei motive pentru care Managementul clasei
  reprezintă o componentă importantă în predarea care îl plasează pe elev în rol central.
 Obiectivele acestei componente sunt acordarea unui timp mai îndelungat învăţării, acordare
 unui acces mai simplu la învăţare şi ajutarea elevilor în procesul de dezvoltare a 
 abilităţii de autocontrol. Modelul INTIME, un model de învăţare bazat pe plasarea
 elevului în rol central, accentuează ideea de autocontrol, deorece “prin 
autocontrol elevii demonstrează asumarea unei responsabilităţi- abilitatea de 
a-şi satisface propriile nevoi de învăţare fără a afecta drepturile şi nevoile celorlalţi”
 (Glaser, citat in Woolfolk,2001).
 “Elevii învaţă să se autocontroleze atunci când li se oferă posibilitatea de
 a alege,asumându-şi consecinţele alegerii, când îşi stabilesc obiective şi priorităţi,
 când îşi distribuie eficient timpul de lucru, când colaborează în procesul de învăţare,
când mediază şi aplanează dispute între colegi şi când dezvoltă relaţii bazate pe
INCREDERE cu profesorul şi cu colegii"(Rogers, as cited in Woolfolk, p. 439). 
Pe măsură ce societatea avansează din punct de vedere tehnologic, este nevoie ca 
şcolile să înţeleagă şi să anticipeze schimbările produse în domeniul tehnologiei şi 
impactul acesteia asupra modului de învăţare al elevilor.
De la şcolile elementare şi până la campusurile universitare, calculatoarele au fost
 incorporate în programele educaţionale, oferindu-le elevilor o mai mare libertate,
 flexibilitate si individualitate în clasă. Pe lângă acestea, calculatoarele ofera sansa 
unei explorari independente, a unei pregătiri profesionale şi a unei învăţări în 
colaborare. (Alonso, 1999, p.1)
Bibliografie:

            Adams, D.,  &  Hamm, M.  (1996).  Cooperative learning--critical 
thinking and collaboration across the curriculum. Springfield, IL: Charles C. 
Thomas.Alonso, D. (1999). Forms of control and interaction as determinants of 
lecture effectiveness in the electronic classroom [On-line]. 
[March 25, 2001]
                Berliner, B., &  Benard, B.  (1995, September).  How schools can foster
resiliency in children. Western Central News, pp. 1, 6.
            Blythe, T., & Associates.  (1998).  The teaching for understanding guide.
San Francisco: Jossey- Bass.
            Bonwell, C.C., & Eison, J.A.(1991).  Active learning:
Creating excitement in the classroom.  Washington , DC:
George Washington University,  School of Education and Human Development.  
            Doepner T., Scott, M., & Mason S. (1997).  Students on-line:
The impact of the Internet on educational policies, reform efforts, and student
expression [On-line].
[March 25, 2001]
            Ewell, P. T.  (1997, December).  Organizing for learning: A new
imperative.  AAHE Bulletin, pp. 3-6. [On-line].   Available:
http://www.aahe.org/members_only/bul-dec.1.htm [2000, May 17]
            Gardner, H. (1991).  The unschooled mind: How children